Onix si Stand-Up

Extras din jurnalul personal al lui Onix: “…erau peste tot. Unde ma uitam, ii vedeam. Ii recunostea-i foarte usor: carnetelul rosu, privirea circumspecta, servieta clasica in care isi tineau Luger-ul ruginit care scuipa praf. Eu o suspectam pe colega mea de banca, Paunet (Paunetz). Era singura care isi facea mereu tema. Asta uram cel mai mult in generala, sa-si faca cineva tema si tu sa fi singurul care nu ti-ai facut tema. In clasa a cincea am luat 3 de 3 in 3 zile consecutive, la romana pentru ca nu mi-am facut tema. Dupa ce l-am luat pe primul am zis ca a doua zi nu ma mai controleaza dar … comunistii … erau consecventi. A doua zi deja era clar ca exista un turnator printre noi.Un mocos primise carnetel rosu si ne dadea in gat pe toti. Nu mai era timp de pierdut. In stilul asta as fi putut ajunge in vre’un lagar de concentrare sau chiar mai rau … la canal. Asa ca a treia zi m-am decis. Mi-am facut tema. Dar ghinion, gresisem formularea de inceput, in loc sa scriu “compunere” and scris “dictare”; s-a prins imediat ca nu-mi apartine tema. Era si ciudat sa scrii in clasa a cincea despre “o zi la intreprindere”. Dar noi, cei din “rezistenta”, aveam alte mijloace de exprimare. Cred ca incepuse sa banuiasca ceva. Sigur banuia ceva. De la un timp cand lipsea un coleg din “rezistenta” direct pe mine ma intreba: “Onix, stii ceva de Constantin?”. Exact. Acel “Stii ceva…” ma scotea din minti. Era clar ca stiam ceva.

Stiam cand o sa fie. Stiam ziua exacta.  “Rezistenta” a facut treaba buna. Cu totii stiam ca o sa vina ziua.

La fel ca si voi si Onix a fost la scoala. Cel mai naspa era  sa se trezeasca de dimineata si sa plece la scoala. Despre trezitul de dimineata am mai vorbit, dar despre mersul la scoala, e, mersul la scoala este cu totul altceva. Si cand spun altceva ma refer la toti imputiti de profesori ii  vizitau clasa la prima ora. Poti sa fi cel mai dulce om de pe pamant daca esti profesor la prima ora, ai pus-o. Cand Onix statea cu capul pe banca si isi continua somnul, atunci se gasea o profesoara sa le  spuna intr-un ritm foarte alert “Buna dimineata copii…”, promt clasa raspundea intr-un plictis total, va mai aduceti aminte?  ”Buuuuunaaaa ziiiuaaaaaaa”, “Luati loc, ce-ati avut de pregatit pentru azi?, (uitandu-se in catalog), Onix, poate vrei sa ne spui tu, daca tot dormi pe banca?”. Ce gandeste Onix: cum se poate ca toata lumea sa fie adormita dimineata si numai profa de romana sau de ce este ea sa fie plina de energie, sa umple rapid toata tabla, sa asculte , sa dea lucrari?

Onix: trebuie sa fie una din urmatoarele doua variante: 1. ori n-a dormit toata noaptea si acum functioneaza pe cafea, dar serios acum pe cine incerc sa placalesc? e clar: PROFESORII NU FAC SEX!!!… cel putin “pe vremea mea” nu faceau. Dar cum vremurile s-au schimbat nu numai ca profesorii fac sex, profesorii fac sex cu elevii. Este mai ok, totul se pastreaza in aceeasi cladire. Romeo si Julita este acum Bogdanel si Corina. Deci Shakespeare este Dan Diaconescu. Onix a tras aceste concluzii, iertati-l! Xino probabil ca ar fi spus “Este foarte normal intr-o lume libera dragostea trebuie sa se exprime indiferent de forma ei!”. Onix “Super! Hai sa ne culcam cu totii atunci: parinti cu copii, cu preoti, cu morti, cu animale, daca am uitat pe cineva, imi cer scuze, si pe urma parca a venit circul in oras, sa-i tragem cu totii o parada zoofilii cu animale, pedolifi cu copii,  necrofilii cu toti mortii lor, daca tot e circ sa fie si poponarul fachir, casa groazei cu Dr. Ciomu.

Si ca sa facem si o incheiere. Am pornit de la Onix la scoala si-am vazut unde-am ajuns cand vorbim de scoala.  Onix mai are si cateva amintiri din scoala dar asta in postul urmator.

Mi-am facut blog pentru ca e la moda! Inainte de blog a fost forumul; inainte de forum, site personal, inainte de site personal email, ianinte de email, mail (CP), inainte de mail, porumbel sau curier, amandoua au aparut cam in acelasi timp , inainte de curier/porumbel, exista COMUNICARE! Direct si la obiect! Bussiness to bussiness! Person to person!. Acum daca vrei sa sti ce gandesc intra pe pagina de web unde este gazduit blogul meu si citeste! Eu n-am sa-ti spun, citeste mai departe! Am citit destul de multe bloguri pana sa ma hotarasc sa-mi fac si eu blog; sute de mii de cuvinte curg prin blogurile astea. Numai 5% contin ceva care merita un blog. 95%, printre care si acest blog nu contin nimic! Dovada este ca tu citesti deja de 3 minute acest blog si n-ai aflat nimic si nu-ti foloseste la nimic. Exact acelasi lucru se intampla si cu alte bloguri. Ca sa nu te mai plictisesc iti voi vorbi despre Onix.

Onix este un om si vei afla lucruri chiar interesante despre el si vei trai alaturi de el pentru cateva minute, fapt care va face acest blog interesant de citit.

Nu sunt exact sigur cand si cum s-a nascut dar sigur este om. Si uraste sa se scoale dimineata devreme. O sa spuneti ca nu-i deloc special si interesant pentru ca nici voua nu va place sa va treziti dimineata. am obeservat ca ca omul atunci cand se trezeste nu prea poate sa vorbeasca; tot ce are el de spus este: “…aaaaaa…aaaaa.aaaa……a…aa”. Exact! Aceasta fraza plina de substrat, religie, parinti si toti mortii. N-am cunoscut pana acum vre’un om sa se trezeasca si-ntr-o clipa sa se dea jos din pat si sa spuna: “buna dimineata, este o zi minunata” si pe urma sa rosteasca perfect “capra crapa piatra-n patru ” si mai departe, acest om pe care am sa-l numesc Xino sa se duca la Onix si sa-i spuna: ” Nu te mai gandi la morti .. hai veselie ..veselie.” Onix incearca cu greu sa-si alunge gandurile despre religie, parinti si toti mortii , care acum se indreptau catre Xino. Xino continua: ” Spune dupa mine ” Capra Crapa piatra-n patru!”!” Onix: “Dau-o-n mortii ma-sii de capra!”